Porumbul conservat

Porumbul conservat

Crapul este specia de peste cu cea mai mare raspandire la noi in tara, fiind specia cea mai vizata de pescari in aproape toate anotimpurile. Asa cum se stie, dieta crapului cunoaste o evolutie in functie de sezonul de pescuit, primavara si toamna fiind preferate momelile de natura animala si continut proteic mai ridicat iar in anotimpul calduros, de vara, fiind preferate momelile de natura vegetala. Din categoria momelilor vegetale porumbul si derivatele sale se dovedesc a fi momelile cele mai productive si de succes. De altfel, in literatura de specialitate, furajele pentru hranirea crapilor contin obligatoriu porumb intre 20-30 % restul fiind completat cu srot de floarea soarelui, grau si alte ingrediente.

Porumbul folosit ca momeala se poate folosi ca atare, uscat sau inmuiat in apa cu 48 de ore inainte de partida de pescuit. Trebuie remarcat ca acest tip de momeala nu da rezultate bune decat in cazul crapilor mari, care detin o dentitie solida - dinti faringieni, asezati in 3 serii, cate 5 pe fiecare parte. In cazul exemplarelor mai mici de crap, porumbul uscat nu este recomandat, preferandu-se mamaliga, porumbul crud (de lapte) sau porumbul fiert/conservat. Conservele de porumb special pentru pescuit sunt insa relativ scumpe. Acestea pot avea arome de anason (cu cele mai bune rezultate), de miere, de scoica, de vanilie, de ciocolata etc. La nevoie se pot folosi conservele de porumb comestibile. Acestea contin diverse arome, conservant ... si par a suplini cu succes conservele speciale pentru pescuit.

Iata in continuare si cateva retete verificate, cu ajutorul carora ne putem constitui singuri rezervele necesare de porumb pentru pescuit:

1. Porumb de lapte - acesta se poate procura incepand cu sfarsitul lunii iulie, pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada putem folosi porumb proaspat cu rezultatele cele mai bune. Dupa caz, boabele se pot lasa 24-48 de ore in apa cu diverse arome (anason, miere, vanilie) dupa care se pot folosi direct;

2. Porumb congelat - este cea mai la indemana metoda de conservare a porumbului de la un an la altul. In acest caz se curata porumbul proaspat, crud, fara sa spargem boaba, dupa care acesta se pune in mai multe pungi mai mici (portii care ajung pentru o partida de pescuit) si se congeleaza. Pe tot parcursul anului boabele se pot folosi cu rezultate deosebit de bune. Observatie: boabele decongelate nu mai pot fi recongelate a doua oara pentru ca se strica; deci, vom avea grija sa luam la noi doar cantitatea de porumb de care avem nevoie intr-o partida de pescuit, cu toleranta de rigoare.

3. Porumb conservat - se curata porumbul crud (de lapte) fara sa-i spargem boaba si se pune in borcane de 200-250 g, dupa care punem apa pana acoperim porumbul complet. In functie de preferinte se adauga si arome: miere, vanilie, boabe de anason (20-30 boabe) etc. Dupa aceea se capsuleaza borcanele cu capace. Cel mai bine este sa folosim borcanele cu capace pe filet. Borcanele se pun intr-un vas cu apa (un fel de cratita mai mare, joasa) si punem apa pana le acoperim in proportie de 75-80 % ; apoi le punem sa fiarba la foc moderat. In timpul fierberii vom acoperi borcanele cu o carpa umeda pentru a le mentine in aburi fierbinti. Procesul de fierbere dureaza cam 60-90 min (valorile mici pentru porumb foarte crud).

4. Porumb fiert si conservat - daca am pierdut ocazia sa ne facem conserve cand inca se gasea porumbul crud nu ne ramane decat sa fierbem porumbul uscat intr-o oala sub presiune timp de cca. 40 -60 min. la foc normal, dupa care folosim tehnologia descrisa la punctul 3.

Utilizand metodele descrise mai sus vom fi siguri ca pe tot timpul anului vom avea propriile noastre rezerve de porumb pentru nada sau momeala, la costuri rezonabile. Retetele sunt verificate, cu precizarea ca timpii de fierbere la pct. 4) pot fi usor diferiti in functie si de soiul de porumb disponibil, de gradul sau de uscare.

Afla mai multe

Secretele plutelor de pescuit

Secretele plutelor de pescuit

In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.

Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita "pluta rapida" iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi "pluta lenta". O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.

  Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata. In timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii a 2 forte importante:
1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G);
2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.
Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da rezultanta (N), care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit), in jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0 (cand G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat de orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata apei. Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei) dar N > 0 inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata desi pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ? Aici intervine maiestria fabricantului. Analizand cele doua forte, G (greutatea) poate fi considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care pestele trage, dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu vom insista asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta concluzia finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de apa aflate in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai multe culori vii 

 Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem ca "a pus-o pe lat". In acest caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot incurca intre ei formand uneori noduri.

Concluzii:
- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in cadere, cu antena subtire, eventual cu o "perla" viu colorata in capatul superior al antenei;
- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai mare parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului;

Afla mai multe

Eliberarea firelor agatate in apa.

Eliberarea firelor agatate in apa.
In timpul unei partide de pescuit in locuri necunoscute, nu de putine ori se intampla sa avem surpriza de a ne agata linia de diverse obiecte din apa. O metoda verificata pentru a elibera firul este utilizarea sabotului de plumb. Sabotul de plumb de 20 - 40 g are doua gauri laterale in care se poate monta o scarita de plastic sau alt material (sarma imbracata de 1,5 - 2 mm). Daca linia ramane blocata in apa (agatata de nuferi, crengi ...) se pune scarita pe firul liniei, se fixeaza sabotul iar ansamblul format se lasa sa alunece pe fir, precum o telecabina, pentru a dezgata montajul prin greutatea acestuia si socul rezultat la impactul cu obstacolul. Acesta se dovedeste eficient in multe situatii insa este posibil sa-l pierdem. Pentru a evita acest lucru putem lega sabotul cu o sfoara si-l putem recupera sau manevra in directii potrivite. Experienta a aratat ca in peste 65 % din cazuri linia este eliberata din capcana subacvatica, in celelalte cazuri nefiind posibila desprinderea liniei decat prin ruperea firului suprasolicitat.

Afla mai multe

Miez de paine preparat

Miez de paine preparat

Se ia miez de piine alba proaspata si se comprima pana obtinem un cocolos cit un mar. Punem miezul in mijlocul unei bucati de pinza, infasuram bine, apoi il inmuiem brusc intr-un vas cu apa clocotita astfel incat sa se imbibe pinza si putin si piinea. Se stoarce usor si apoi se framinta energic prin pinza pina acesta devine ca o pasta. In pasta se adauga putin zahar sau miere (o lingurita).

O alta reteta este de a adauga in miezul de piine framintat esenta cu miros de banane. Este atractiva pentru obleti si mai ales pentru caras.

Afla mai multe

VIERMELE DE SALCIE

VIERMELE DE SALCIE
O vietuitoare mai putin cunoscuta de catre pescarii sportivi este viermele de salcie. Si cand spun asta ma refer la valoarea sa incontestabila la pescuitul in special al somnului.Sa incep intai prin a va spune cate ceva despre locul unde traieste, descriere, etc. Dupa numele dat, ne putem da seama ca traieste in trunchiurile si crengile salciilor batrane. Cam orice salcie mai veche in timp, poate sa adaposteasca in corpul ei, o multime de astfel de vietuitoare, de la pui foarte mici si larve pana la exemplare de dimensiuni apreciabile. In scoarta salciilor, acestia formeaza adevarate canale, datorita necesitatii de hrana (lemnul salciilor), cat si nevoii de miscare. Au un aspect foarte aparte, culoarea lor fiind rosie-aramie, cu nuante de negru. La pipait sunt elastici, parca ar fi din cauciuc, capul mic fata de restul corpului este de culoare neagra, si au o gura foarte puternica cu care scobesc in salcii; cand ii atingi te poti trezii muscat, insa muscatura lor nu este nici dureroasa, nici daunatoare, fiind ca si o mica furnicatura.Corpul lor este acoperit cu cateva fire de puf, de aceea (si datorita formei) la prima vedere o sa avem o mica retinere sa-i atingem. Forma si culoarea lor aduc pe undeva cu viermele care traieste de obicei in preajma pomilor fructiferi, denumit popular "matza popii".Am spus la inceputul prezentarii ca este o momeala utilizata in special la pescuitul somnului, insa nici cleanul nu refuza o asemenea delicatesa.

 De obicei exemplarele mici (puii) se folosesc la pescuitul cleanului, iar pentru somn cautam doar viermi cu lungimi intre 5-10 cm si grosime cam cat degetul mic. Somnul este atras de mirosul foate puternic al viermelui, miros care se pastreaza un timp foarte indelungat. Spun asta deoarece viermii de salcie nu rezista in carlig (vii) decat foarte putin timp, de aceea miscarea lui nu poate atrage pestele decat in primele 2-3 min (maxim). Putem insa inlatura acest mic inconvenient printr-o metoda care adesea da roade mai bune: utilizarea viermelui in combinatie cu rama groasa sau coropisnita (ideal). Viermele este tras pe fir, iar in carlig punem coropisnita, astfel avem si miscarea coropisnitei, cat si mirosul tentant al viermelui.Pe cat este de prinzatoare aceasta momeala, pe atat este de greu de procurat. Cautarea lor se poate dovedi o munca foarte grea, deoarece trebuie sa crapam lemnul salciilor, cu toporul si cu ajutorul unui ic, viermii ascunzandu-se de obicei in miezul crengilor mai uscate. Insa trebuie sa fim foarte atenti, pentru ca adesea se intampla accidente nedorite, cum ar fi taierea sau deteriorarea viermilor. Nota: daca am taiat corpul viermelui, acesta nu mai poate fi folosit in mod optim la pescuit. Tin sa precizez ca pot fi localizati pana si in radacina salciei, sub pamant.

Aceasta momeala se adreseaza in special pescuitului pestilor mari, insa este preferata nu numai de "monstrii" ci si de puiet. De aceea este bine ca atunci cand plecam la pescuit sa mergem intr-un loc unde stim ca s-ar putea afla ceea ce urmarim noi. Insa, daca vor insista si somoteii, nu este o asa mare problema, deoarece un singur vierme ne poate aduce mai multe capturi (ma refer la somn).

Rezistenta acestei vietatii este incredibil de mare, somnul mic neputand sa-l rupa sau sa-l deterioreze, exceptie face insa cleanul, care chiar daca momeala este una "de export" o poate face ferfenita si nu trebuie sa fie decat un amarat de clenisor. Iar daca somnul cel mare nu s-a aratat, putem sa-l cautam (cu acelasi vierme) si a doua zi. Nu trbuie decat sa-l pastram intr-un vas cu apa, insa cu tot cu carlig, pentru ca daca incercam sa scoatem viermele, acesta se va deteriora considerabil.

Afla mai multe

Stiuca umpluta

Stiuca umpluta
Ingrediente

4 stiuci mici, 4 oua, 100 gr. orez, 1 pahar cu maioneza, 5 buc. ceapa mijlocie, 1 buc. morcov mare, 1 litru lapte, sare, piper, verdeata
 Mod de preparare

Se curata pestele, se spala foarte bine si se zvinta. Se fierb ouale foarte tare, se curata si se taie marunt. Se combina ouale cu orezul fiert separat, se adauga 3 cepe tocate si calite, sare si piper. Cu aceasta compozitie se umplu stiucile. Se coase taietura si se leaga fiecare stiuca. Se combina laptele cu 1 l de apa, se pune pe foc si cind clocoteste se pun 2 cepe, morcovul taiat rondele, verdeata, sare si piper. Dupa 10 minute se da focul mic si se pun pestii sa fiarba 10 minute. Se scot apoi cu grija, se pun pe platou si cind s-au racit se scot atele. Se acopera pestii cu maioneza, se orneaza cu verdeata si cu felii subtiri de lamiie.
 Timp de preparare:

1 h (complexitate medie)

Afla mai multe

Cleanul

Cleanul
Cleanul este mult apreciat de pescarii unditari din tara noastra, deoarece viociunea acestui peste face ca pescuitul lui sa fie foarte atragator.Desi este un peste tipic de ape culinare, cu fundul tare, limpezi si un curs mai vioi, totusi el se intalneste in toate apele curgatoare, incepand cu cele de munte si terminand cu cele care se varsa in Dunare.
Cleanul este un peste foarte frumos, are corpul alungit, acoperit cu solzi albi, tiviti pe margine cu o dunga din punctisoare negricioase.Spatele pestelui este gros, putin arcuit.Capul cleanului este mare, cu gura situata la varful botului.Coloratia lui este frumoasa:are corpul alb-argintiu, cu reflexe metalice, iar spatele mazliniu-verzui.In apele noastre, cleanul creste relativ repede:de la ecluzarea din incre(mai-iunie)si pana toamna ajung la 6-10 cm.Lungimea medie variaza intre 30-50 cm, iar greutatea intre 0,3 si 0,8 kg, dar deseori pescarii unditari prind exemplare de 50-60 cm si cu o greutate de 2-2,5 kg.Sau semnalat mai rar si exemplare de 4 kg.Ritmul intens al cresterii cleanului se explica prin faptul ca acest peste este omnivor.In primele saptamani cleanul se hraneste cu plante si animale mici de apa, de ex, seminte si particule de plante acvatice, insecte mici de apa si larve.Pe masura ce creste, cleanul isi imbogateste lista de bucate, consumand orice hrana, incepand cu insecte ce zboara deasupra apei (dupa care el sare afara din apa) si terminand cu icrele si puii altor pesti.Ii plac mormolocii de broasca, viermii si ramele, soarecii, ciresele, dudele, prunele si alte fructe cazute in apa etc.
Este un peste lacom.
Puii de clean inoata in carduri, in schimb cei batrani duc o viata singuratica in locurile mai adanci ale raurilor, sub radacinile copacilor, in cotloanele de sub mal, langa lucrarile hidrotehnice aflate in apa,iar iarna se adapostesc in gropile sapate de apa la adancimi mai mari.
Cleanul este un peste foarte atent si banuitor.Deaceea trebuie sa ne apropiem cu mare bagare de seama de locul de pescuit, folosind pentru camuflarea noastra vegetatia de pe malul apei.Nici umbra sa nu ne cada pe apa, deoarece cleanul are pe fiecare solz cate un ochi.
Pentru pescarii incepatori, cleanul este un peste universal, deoarece prinderea lui le da posibilitatea sa-si insuseasca cele mai importante procedee de pescuit, si anume:cu pluta, pe fund, cu naluci si cu musca artificiala.
La pescuitul cu pluta, ca si in cazul celorlalte procedee, finetea uneltelor este o conditie esentiala pentru un pescuit bogat de clean, deoarece viclenia acestui peste ne pune la multe incercari.
Cu scule mai greoaie va fi greu sa inselam siretenia cleanului.
La acest procedeu se folosesc fire de 20-30 cm si carlige nr 6-8 (cazul ramelor) sau 5-6(in cazul momelilor mai mari).
Plumbul folosit trebuie ales in asa fel, incat sa nu opreasca jocul momelii pe apa.In timpul verii folosim ca momeli in special cosasii, greierii, lacuste, omizi, broscute, iar toamna lipitori, rame rosii, prune, struguri, ficat, intestine de pui etc.
In cazul cleanului, pescuitul pe fund nu este identic cu procedeul pe care il numim "cu plumb cu fundul apei", deoarece momeala (care este deobicei grea)nu se fixeaza pe fundul apei, ci se lasa in voia curentului de apa, iar noi o conducem din varga.
In acest caz folosim plumbisori mici, insirati pe o struna de 0,12-0,18 milimetri grosime.Se folosesc uneori si plute mici, prevazute cu antene.Momeala se arunca prin miscari de lansare cu 3-4 m mai in amonte de locul unde banuim ca se gasesc clenii.La acest procedeu folosim carlige nr 4-12, in functie de marimea momelii.El se aplica in special in lunile de toamna, cand clenii se gasesc in straturile mai de la suprefata ale apei.
In cazul pescuitului cu naluci folosim numai linguri mici, si o varga mai scurta si mai putin mladioasa.
O metoda noua de pescuit clean este metoda cu bila"buldo", cand sunt necesare 2 carlige:pe primul carlig punem o bucatica de paine uscata, iar mai sus, la o distanta de 1 m pe primul carlig, folosim ca momeala o musca artificiala sau un carabus.Struna se arunca la locul fixat prin miscari pendulate, apoi se trage afara cu o mulineta cu tambur fix.
Cel mai interesant procedeu de prins clean este cel cu musca artificiala, care da rezultate bune in special intre 20 august si 20 octombrie.Struna va fi de 16-18 cm, firul de 20-25 cm .Se vor folosi carligele nr 12-16.Cele mai bune muste sunt:Black Zulo, Red Tag, Grey, Palmer si Black Palmer.Cu aceste muste plesim usor suprafata apei, inaintand in apa impotriva curentului.Numai astfel putem atata cleanul sa atace.

Afla mai multe

Linul

Linul
Linul este un locuitor al apelor stătătoare : iazuri , bălti, lacuri, bratele moarte ale răurilor, ochiurile izolate după revărsarea apelor etc . Trăieste în compania carasului si a caracudei printre vegetatia din apropierea malului . Dintre plantele submerse ,  linul preferă speciile de Myriopbillum , care ziua îi oferă un bun ascunziş . Cu toate acestea , undita celor priceputi tot îl prinde , fiincă este trădat de norul de mîl care se ridică la suprafata apei cănd el scormoneste fundul apei în căutarea hrană .
Linul se recunoaste cu usurintă după aspectul său exterior : corpul lui este protejat de solzi mici si moi , acoperitii cu un strat gros de mucus, care este produs din abundentă de niste glande secretoare . Din această cauză , pestele alunecă cănd îl prindem cu măna .Ca formă gasim multe trăsături comune între crap si lin , ceea ce îl deosebeste de crap este gura mică , cu o singură pereche de mustăti , coada dreaptă fără scobitură , aripioare rotunjite , precum si culoarea caracteristică aurie-gălbuie cu reflexe verzui .
Creste mai mare decăt caracuda si carasul , lungimea obisnuită fiind de 25 cm , iar greutatea medie de 300--400 g . În mod exceptional se găsesc si exemplare de 60--70 cm , care căntăresc 6--7 kg .
Linul este apreciat pentru carnea lui dulce si gustoasă , în general , el concurează la hrană cu crapul , dar o valorifică mai prost decăt acesta . În ape naturale se hrăneste cu larve , vermi, insecte , melci mai mici , particule de plante submerse , resturi de vegetatie , înghite uneori si nămolu bogat în resturi organice .O dată cu primele zile răcoroase de toamnă, linul se îngroapă în nămol sau se adună în anumite locuri de pe fundul apei si acolo "hibernează" .
Cele mai bune perioade de pescuit lin sănt :zilele premărgătoare reproducerii ( luna mai ) , sfărsitul luni iunie ---începutul luni iulie , diminetile si serile foarte călduroase , precum si prima parte din luna septembrie . Pentru pescuitul linului folosim ca momeală vermisori , rîme de bălegar sau pămînt , cartofi si boabe de grîu fiert , cocolosi de pâine sau mămăligă etc. Folosirea nadei este o măsură menită să asigure un pescuit mai bogat .
Unditele pentru pescuitul linului se caracterizează prin finetea lor . La pescuitul cu plută a acestei specii folosim o vargă subtire , care este prevăzută cu o mulinetă mică si usoară . Lungimea vergii să fie de 4--5 m , iar firu de 0,30--0,35 mm . Pentru rîme folosim cîrlige nr 7--8 , pentru cocolosii de mămăligă nr 9--10 , iar pentru boabe fierte cărlige nr 11--12
Alegerea momentului optim pentru întepare cere experientă , deoarece linul încearcă momeala cu destulă nehotărîre , o ciupeste , se joacă cu ea , de multe ori o ia în gură si apoi o scuipă . Toate aceste tatonări ale linului sînt semnalizate promt prin miscările caracteristice ale plutei . În momentul cănd pluta se scufundă sau este trasă de-a lungul apei , atunci trebuie să întepăm pestele printr-o miscare usoară din vîrful vergii .
Linul prins se zbate vijelios , ceea ce ne dă emotii plăcute . Obosirea lui se face cu atentie si precautie , folosind în cele din urmă minciogul .
Fir întins .

Afla mai multe